Iata ca s-a incheiat si cea de-a doua sesiune de Bacalaureat, o a doua sansa, ratata din pacate, de majoritatea tinerilor care au fost pusi fata in fata cu primul “examen de maturitate” din viata lor.

Daca in prima sesiune de Bacalaureat, respectiv cea din vara, procentajul celor care au picat la examenul de maturitate a fost putin peste jumatate, se pare ca vara nu a fost un sfetnic bun pentru elevi si nici o perioada facila pentru studiu, intrucat si a doua sansa de a depasi “examenul de maturitate” a fost ratata de majoritatea tinerilor (conform estimarilor, doar 18% din tineri au promovat Bacul in sesiunea din toamna).

Din pacate, observam cu stupoare ca generatiile care vin din urma sunt din ce in ce mai slab pregatite si nu mai au acea “sete de cunoastere” pe care o intalneam la generatiile mai vechi. Tinerii din ziua de azi, avand ca modele de viata pe “Moni sau Iri”, vor sa se imbogateasca peste noapte, vor sa aiba propria lor afacere sau sa devina “fotbalisti ori fotomodele”, iar cei care nu au calitatile necesare pentru aceste meserii sunt atrasi de mirajul muncii in strainatate, toti acestia lasand scoala intr-un plan secundar.

Vina pentru situatia dezastruoasa in care a ajuns invatamantul din Romania este “pasata” de la unii la altii, astfel ca parintii dau vina pe sistemul de invatamant, elevii dau vina pe profesorii slab pregatiti, dezinteresati si nemotivati suficient pentru a se implica in educarea si pregatirea profesionala a tinerilor, iar profesorii si guvernantii - responsabilii de sistemul de invatamant din Romania dau vina pe lipsa de interes a elevilor pentru scoala.

Personal, consider ca vina pentru situatia lamentabila in care a ajuns invatamantul romanesc la acest moment, este impartita, cauzele fiind multiple.

In primul rand, consider vinovata intr-o mare masura, actuala clasa politica care ne-a tot “amenintat” cu o reforma in invatamant, insa aceasta a constat doar in numarul de ministri ce s-au perindat prin ministerul educatiei si prin schimbarile de regim politic. Incompetenta ministrilor, care, considerandu-se mai “destepti” decat predecesorii sai, au dorit sa revolutioneze sistemul de invatamant, a creat o profunda criza in educatie, iar schimbarile produse in invatamant au bulversat atat elevii cat si profesorii.

Totul a inceput spre finele anilor `90 odata cu introducerea sistemului manualelor alternative. Pe langa faptul ca acestea au costat statul zeci de milioane de euro, s-a ajuns in situatia stupida ca elevii sa invete tot dupa caietele de notite din clasa si asta din cauza faptului ca programa de invatamant nu era corelata cu manualele.

Astfel, daca la inceput s-a pastrat regula potrivit careia pentru fiecare materie si an de studiu sa corespunda un numar de 3 manuale alternative, in timp, numarul acestora a crescut chiar la 10 - 13 manuale pentru o singura materie.
Prin urmare, zeci de ani in care elevii multor generatii au invatat dupa un singur manual pentru fiecare materie, perioada in care tara noastra a produs atatea elite si oameni de cultura, au fost inlocuiti cu „era materiilor alternative”, in care profesorul, in functie de interesale personale, stabileste, in numele elevilor, materiile dupa care acestia vor invata.

Deci, ce rost au manualele alternative, atat timp cat alegerea acestora este facuta de catre profesori? Unde este logica acestei reforme?

„Reforma in invatamant” a continuat cu scaderea procentului din PIB alocat sistemului de invatamant, ceea ce a facut sa scada salarizarea cadrelor didactice si implicit nnivelul de pregatire al acestora si lipsa de implicare in pregatirea elevilor. Din acest motiv, tot mai putini oameni aleg sa lucreze in invatamant, iar cei mai bine pregatiti au parasit sistemul sau se concetreaza catre cursurile acordate in particular.

Toate acestea au condus la degradarea sistemului de invatamant din tara noastra, cu efectele pe care le observam cu totii: tinerii nostri nu mai reusesc sa promoveze Bacalaureatul!
Nu putem omite posibilitatea ca la aceste rezultate dezastruoase sa se fi ajuns, nu atat din cauza incompetentei ministrilor care s-au perindat pe la invatamant, ci din dorinta politicienilor de a nu guverna peste un popor educat si bine pregatit, intrucat acesta ar fi mai greu de manipulat si devine un electorat dificil, pretentios si exigent. In schimb, un popor mai putin educat si mai slab pregatit poate fi mai usor de manipulat si “de convins”, poate fi cumparat prin “pomeni electorale”, acestea devenind principalul mijloc de “convingere” a electoratului de catre partidele politice.
Politicienii au invatat in cei douazeci de ani de capitalism, ca un popor mai putin informat, devine mai pragmatic si reactioneaza mai bine la “pomeni electorale” de genul “pachetelor cu mancare”, “galetilor”, “telefoanelor mobile” sau orice alte produse acordate gratuit in timpul campaniilor electorale, dacat la “promisiuni electorale”, mai mult sau mai putin credibile.

Astfel, principala “arma” a politicienilor a devenit “pomana electorala” utilizata pentru a castiga voturile electoratului care traieste la limita subzistentei si este lipsit de informatie, aceasta inlocuind vechea “arma”, respectiv “demagogia politica”, unde este nevoie si de calitati oratorice, ceea ce inseamna o pregatire superioara a politicienilor.

Evident ca politicienii nu sunt singurii vinovati pentru criza in care se afla invatamantul romanesc. O vina in acest sens o are si mass - media, care, prin modelele umane si sociale pe care le promoveaza (exemple ale unor oameni care s-au realizat in viata fara sa aiba scoala), ofera un exemplu negativ tinerilor, ce sunt usor de influentat si sensibili la ceea ce vad si citesc in presa. Astfel, acesti tineri ajung la concluzia ca “degeaba inveti....oricum nu vei fi retribuit pe masura pregtairii tale. In viata te vei descurca mai bine avand “scoala vietii” decat pe cea a “pregatirii profesionale”, iar acest mod de a gandi deformeaza mentalitatea si personalitatea unui adolescent, nu-i cultiva dorinta de cunoastere si il indeparteaza de scoala.

Nu putem sa omitem cauzele subiective pentru esecul sistemului de invatamant din tara noastra, respectiv cele care tin strict de dorinta tinerilor pentru studiu. Astfel, daca pana acum 20 de ani, tinerii nu aveau prea multe modalitati de a-si petrece timpul liber, iar din acest motiv majoritatea adolescentilor prefera sa citeasca si sa acumuleze informatii noi, acum insa, odata cu progresul tehnologic, prin dezvoltarea intr-un ritm extrem de rapid a domeniului IT, calculatorul si internetul au devenit “prietenii intimi” ai tinerilor si din pacate acestea sunt utilizate in alte scopuri decat cele pentru dobandirea de informatii si aprofundarea cunoasterii.

Din ce in ce mai multi tineri folosesc calculatorul doar pentru divertisment, respectiv jocuri, socializare si alte activitati care le ocupa cea mai mare parte din timpul liber. Putem spune ca astazi, calculatorul poate fi considerat un “drog”, creand o puternica dependenta si, din nefericire, indeparteaza tinerii de scoala.
Astfel, toate cele prezentate aici pot fi considerate cauze pentru esecul lamentabil al tinerilor la primul lor “examen de maturitate”.

In aceste conditii, o parte dintre acesti tineri, respectiv cei care, in conditiile in care ar fi promovat Bacalaureatul ar fi devenit studenti la diverse facultati, vor trebui sa se reorienteze catre alte activitati....si daca ar fi doar asta.....dar eu, ca tanar doctorand si cadru didactic universitar, ca si alti profesori universitari cu state mai vechi, unde am mai putea preda??

cristian marinescu