Odată ajunşi la cârma ţării, ai noştri guvernanţi uită de unde au plecat, uită cine erau, uită ce au promis, uită de ce au fost aleşi şi, în general, uită de toate şi de toţi. Noul lor statut social îi transformă peste noapte din simpli muritori în semizei. Privesc numai de sus, se ridică pe vârfuri şi îşi înalţă semeţ capul pentru a adulmeca mai bine aerul tare al stratosferei, acolo unde minţile lor bolnave ţes gânduri de mărire.

Aşa se face că aceşti parveniţi de profesie, în care ne pusesem speranţa de mai bine, ajung în scurt timp să nu mai conducă ţara în numele şi pentru oamenii acestui popor, ci să domnească peste supuşii lor.

Până să fie aleşi sau numiţi în funcţii înalte, majoritatea acestor pachiderme erau nişte neica nimeni, obedienţi şi fericiţi dacă găseau vreo clanţă de lins sau vreo persoană sus-pusă în faţa căreia să se facă preş.

Acum, îţi vorbesc superior, arogant şi agramat, te bat ocrotitor pe umăr, şi-ţi aruncă din când în când câte o pungă cu mălai şi o sticlă de ulei, musai împreună cu poza lor în care se vede aura din jurul capului şi pe care s-o pui la închinat .

Cei mai muţi sunt doar nişte băieţi şi fete pentru care bacalaureatul reprezintă maximul posibilităţilor lor intelectuale, chiar dacă unii dintre ei au CV-ul garnisit cu masterate şi doctorate, deseori obţinute fraudulos, dar a căror dobândire nu i-a ajutat să le crească IQ-ul nici măcar cu un punct.

Invitaţi în emisiuni televizate, mimează o privire inteligentă, dau capul pe spate, fruntea li se umple de cute, iar ochii li se holbează spre cer, simulând o concentrare profundă, de zici că în creierul lor se ciocnesc toate legile Universului. Dacă-i vezi pentru prima oară, pe moment chiar te pot păcăli, dar paiele care încă le curg din buletin îi dau repede de gol.

Manipulează cu neruşinare şi scuipă fără ezitare noţiuni care sună doct şi care au doar menirea să-i prostească pe proşti. Teorii ce se vor savante, dar care nu sunt altceva decât nişte inepţii, deficit bugetar şi produs intern brut, cash-flow şi arierate, creştere negativă şi inflaţie, dar şi multe altele sunt ronţăite zi de zi de aceşti „economişti” politruci, fără ca ei înşişi să priceapă ceva şi, cu atât mai puţin, să fie în stare să le pună în practică într-un mod coerent.

Ne consideră pe noi ceilalţi, supuşii lor, nişte tâmpiţi, nişte autişti, incapabili să înţelegem fenomene care ţin de zona crepusculară unde numai cei aleşi au acces. În opinia lor, suntem atât de idioţi încât nu pricepem că ei trăiesc şi respiră doar pentru a ne fi nouă mai bine. Iar dacă, în nemernicia noastră, nu ne dăm seama de zbuciumul lor pentru propăşirea neamului, atunci ... ei bine, atunci, ne vor face bine cu forţa.

Ce nu pricep aceşti domni şi domniţe de pripas este faptul că dacă noi ceilalţi, aflaţi de partea cealaltă a baricadei, am debita numai prostii, spusele noastre nu s-ar răsfrânge în nici un fel asupra mersului economiei şi al nivelul nostru de trai. Pe când o singură vorbă, o singură decizie a „dregătorilor” ţării ne influenţează nouă, supuşilor, viaţa de zi cu zi şi ne amanetează viitorul.

Cum nimic nu pare a putea stopa delirul celor ajunşi şi menţinuţi fraudulos la butoanele ţării, nu-mi rămâne decât să invoc ajutorul divinităţii:

„O, Doamne bun şi iertător / cu proştii fii îndurător / şi dă-le pâine câtă vor, / dar nu le da cuţitul lor!”