„O, Doamne bun şi iertător
Cu proştii fii îndurător
Şi dă-le pâine câtă vor,
Dar nu le da cuţitul lor!”

România are, ca orice stat independent și suveran, o serie de simboluri naționale: imnul, drapelul, stema... Din păcate, pentru cei mai mulți dintre noi, acestea nu au nici o semnificație. Nu ne mișcă cu nimic, nu ne fac solidari cu vreo cauză nobilă, nu ne unesc în fața nederptăților și, în general, nu ne dau senzația de apartanență la un neam și o țară.
La mitingul oamenilor din Piața Universității, guvernanții și forțele lor de represiune au identificat și legiferat un nou simbol național. E vorba de carosabil, adică de acea porțiune de drum dintre trotuare pe care rulează mijloacele auto, inclusiv dubele poliției.

Și până acum carosabilului i se acorda o atenție deosebită. Era măturat, stropit, parfumat și chiar și asfaltat din cînd în când. Nu puteai merge pe el. Doar îl puteai traversa și numai în pas vioi, prin locuri special amenajate numite „zebra”, dar nu înainte de a-ți face cruce pentru a te feri de vreun dement aflat la volanul unui 4x4. Se tăiau panglici și se ciocneau cupe de șampanie la fiecare kilometru de drum nou sau reabilitat.

Dar, în timpul protestelor din București, carosabilul a devenit sacrosanct, ca orice simbol național ce se respectă. Era invocat în orice luare de cuvânt a autorităților și a unor comentatori indignați că noile lor cauciucuri de iarnă nu pot rula pe bulevard. Iar orice pășire în acest perimetru era considerată o pângărire, mai gravă decât a da foc drapelului național, a intona imnul unguresc, ori „secuiesc” în locul celui național sau de a jura strâmb pe biblie, înfășurat fiind în drapelul țării.

Cu toate astea, protestatarii nu pricepeau deloc că sunt pe cale să comită un sacrilegiu. Degeaba îi îndemnau jandarmii: „Stați liniștiți pe locurile voastre, tovarăși. Nu pășiți pe carosabil!” Dar oamenii nu și nu. Provocați de agenturile străine, dădeau buzna, iar și iar, în mijlocul străzii. În consecință, nimic nu era prea mult pentru a sancționa această crimă de lezmajestate: gaze lacrimogene, bocanci în stomac și bastoane în cap erau măsuri justificate din partea jandarmilor, acești cruciați moderni, oripilați de pângărirea carosabilului.

Lucrurile degenerând, membrii Consiliului de apărare al țării, sfătuiți de consultantul politic Cosmin Gușă, l-au luat pe sus pe Dan Bitman și l-au somat să modifice pe loc versurile unui hit de succes: „Nu, să nu-mi iei niciodată dragostea!” și să le înlocuiească cu „Nu, să nu-mi ocupi niciodată carosabilul!”

În anii 90’, Gabriel Liiceanu spunea că „oamenii și-au câștigat dreptul de a huidui”. Este adevărat că, în prezent, această libertate se întoarce împotriva idolului său – Traian Băsescu.
Acum, în ianuarie 2012, cred că oamenii și-au câștigat dreptul de a protesta pe carosabil!