Pe vremuri, Statul a procedat la aşa numita secularizare, trecând în patrimoniul public o serie de bunuri ale bisericii.

După revoluţie, a avut loc fenomenul invers, când proprietăţi ce aparţinuseră odinioară Bisericii, şi care se aflau în posesia statului, au fost restituite instituțiilor de cult. Aşa se face că terenuri, păduri, clădiri etc. au ajuns să fie gestionate, în numele Domnului, de către feţele bisericeşti, iar preocupările lor duhovniceşti au început să se amestece cu cele laice. Printre rugăciuni, spovedanii şi tămâie au apărut suduieli în caz de neîndeplinire a planului la cosit fân sau la tăiat buşteni.

Toată lumea a auzit zilele astea de faptul că Emil Boc și-a dat demisia, urmat mai apoi de întregul guvern. Asta este varianta care ni s-a prezentat. Dar, nu întotdeauna lucrurile sunt ce par a fi. În realitate, în spatele ușilor închise, a avut loc o adevărată dramă. Surse din interiorul guvernului ne-au adus la cunoștință un fapt incredibil, dar caracteristic pentru competența miniștrilor. Adevărul gol-goluț este că schimbarea in corpore a miniștrilor în frunte cu primul-ministru s-a datorat nu demisiei acestora, nu intervenției președintelui, ci unui amănunt pur administrativ: nerespectarea regulamentului de ordine interioară.

Iată, de fapt, cum s-au desfășurat evenimentele pas cu pas:

Din cauza suprapunerii peste criza economică şi a uneia sociale, sub presiunea străzii, Guvernul, întrunit într-o şedinţă de urgenţă la Cotroceni, a emis următoarea Ordonanţă:

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 666/2012 privind introducerea unor măsuri excepţionale anticriză

Ţinând cont de nemulţumirile exprimate în stradă de către un grup de protestatari nemuţumiţi, cică, de condiţiile de trai şi de gradul de corupţie din societatea noastră;

„O, Doamne bun şi iertător
Cu proştii fii îndurător
Şi dă-le pâine câtă vor,
Dar nu le da cuţitul lor!”

România are, ca orice stat independent și suveran, o serie de simboluri naționale: imnul, drapelul, stema... Din păcate, pentru cei mai mulți dintre noi, acestea nu au nici o semnificație. Nu ne mișcă cu nimic, nu ne fac solidari cu vreo cauză nobilă, nu ne unesc în fața nederptăților și, în general, nu ne dau senzația de apartanență la un neam și o țară.
La mitingul oamenilor din Piața Universității, guvernanții și forțele lor de represiune au identificat și legiferat un nou simbol național. E vorba de carosabil, adică de acea porțiune de drum dintre trotuare pe care rulează mijloacele auto, inclusiv dubele poliției.

„O, Doamne bun şi iertător
Cu proştii fii îndurător
Şi dă-le pâine câtă vor,
Dar nu le da cuţitul lor!”

Speriat de reacția oamenilor, Traian Băsecu a declarat, intempesiv, că retrage proiectul legii sănătății. Dacă s-ar fi aplicat, ar fi băgat sănătatea românilor în moarte clinică. Şi asta pentru că, în afară de miza uriaşă în ceea ce priveşte accesul băieţilor deştepţi la miliardele de euro ale asiguraţilor, cheltuielile pe care ar fi trebuit să le suporte populaţia, şi aşa pauperizată, ar fi fost de peste trei ori mai mari decât în prezent. Credeți că-i o glumă? Veți vedea că nu.

Din lipsa resurselor financiare, doar o mică parte dintre români ar fi putut beneficia de servicii medicale cu adevărat eficiente, restul urmând să se mulţumească cu tratamentele din vremea lui Hipocrate: luatul de sânge, ventuze, ceaiuri de plante, descântece şi ... multă mişcare în aer liber.

„O, Doamne bun şi iertător
Cu proştii fii îndurător
Şi dă-le pâine câtă vor,
Dar nu le da cuţitul lor!”

Acum vreo lună mi-am propus să-mi cumpăr un calculator nou. Cum din cauza proliferării vânzărilor on-line mai toate magazinele specializate în IT au dat faliment, farmecul cumpărăturilor la faţa locului s-a dus naibii. În prezent, te „loghezi” la internet, scrii „desktop PC” pe „Google”, dai „search” şi-ţi apare în faţa ochilor o listă cu mii de produse oferite de sute de comercianţi. Aici, îi tragi un „click” pe fiecare produs şi răsar o poză şi ceva caracteristici, pe care dacă le pricepi bine, dacă nu, nu. Alegi ceva ce sună frumos şi ţi se pare potrivit, vezi dacă bugetul îţi permite preţul afişat, îl bagi în „coşul de cumpărături” şi asta-i tot.