Energia proverbială a omului de stat care trecea de la o inspecţie pe front la o conferinţă la nivel înalt, de la o şedinţă de cabinet la o expoziţie de pictură sau la un banchet, fără a-şi acorda nici o clipă de răgaz, erau evidenţiate şi de doctorul Moran. De exemplu, amintindu-şi de o vacanţă petrecută în Maroc, în 1947, după o intervenţie chirurgicală, Churchill i-a făcut următoarea mărturisire: Nu tînjesc după odihnă. Iubesc activitatea intelectuală. Dar, din cînd în cînd, am nevoie de schimbare, de lumini diferite, de peisaje diferite şi mai ales de culori diferite.

Culoarea joacă un rol mare în viaţă”.
Cercetînd biografiile personalităţilor marcante din diverse domenii, regăsim, aproape fără excepţie, aceleaşi trăsături comune: dinamismul şi o forţă de muncă neostenită. Poate că aşa se şi explică realizările de excepţie. Nu întotdeauna însă o sănătate de fier motivează această concentrare permanentă: pe parcursul lucrării noastre am scos în relief şi multe excepţii, fapt care dovedeşte că explicaţia trebuie căutată în special în trăsăturile de caracter, în formarea personalităţii, în ţelul propus în viaţă. Există vieţi care se consumă pentru un ideal, vieţi de excepţie şi vieţi - din nefericire cele mai multe - fără motivaţie, scurgîndu-se în virtutea inerţiei. Arterioscleroza avansa încet. În 1947 un examen de fund de ochi pune în evidenţă sclerozarea arterelor retiniene. I se recomandă un regim sever, sărac în grăsimi şi administrarea de medicamente capabile să-i fluidifice sîngele. Nervii, de asemenea, îi cedează tot mai mult. Cîinii negri” îl asaltează cu insistenţă. Pentru a-şi calma nervii, serios zdruncinaţi de război, pictează. La 24 august 1949, pe cînd se odihnea la Monte Carlo, Churchill are primul atac cerebral. Un cheag de sînge îi blocează un vas. Lordul Moran este la datorie, intervenind cu succes. Urmările sînt limitate. Că primul-ministru începuse să piardă din viteză, pe de o parte, era o realitate, iar pe de altă parte, nu era nici măcar conştient de acest lucru, dovedit prin faptul că, înainte de a fi primit lovitura (e vorba de pierderea suferită în alegeri), Winston nu şi-a dat seama că naţiunea nu mai era dispusă să accepte tot ce îi spunea el. Rezultatul alegerilor generale i-a redat însă luciditatea, făcîndu-1 să redevină ce a fost odinioară. Moran era de părere că Churchill, cu temperamentul său sanguin, nu va accepta însă multă vreme înfrîngerea. Este ştiut că, atunci cînd un om depăşeşte vîrsta de 70 de ani, efectele unei operaţii chirurgicale se şterg foarte lent şi destul de imperfect. Chiar dacă aparent se restabileşte, organismul nu mai e acelaşi... Rezultatul alegerilor generale şi-a lăsat amprenta şi asupra lui Winston, la fel ca şi o operaţie dificilă. Suprema încredere, în sine pe care alţii o invidiau şi o admirau în secret şi care îl însufleţise în anii războiului, a fost minată, elanul lui nestăvilit s-a spulberat. (Va urma)
PAUL ŞTEFĂNESCU